A treia noastră vizită la centru a fost una la fel de plină de veselie. Copiii, deja obișnuiți cu noi, ne-au așteptat încântați și nerăbdători, gata să-și facă temele și să ne jucăm iar. Pentru că educația și școala sunt foarte importante, nu am închis caietele până nu am terminat impreună enigmaticele exerciții. Ah, cât de grele sunt problemele la matematică, toți copiii fug de această materie atât de complicată! 
Într-un final, nerăbdători să începem jocurile și distracția, am pus stilourile în penar fericiți că temele s-au sfârșit. Cu toate acestea, prichindeii nu au fost niciodată mai bucuroși să scrie și să învețe, iar asta ne-au spus-o chiar ei și au dovedit-o arătându-ne cât de harnici pot fi. Până la urmă, școala nu-i atât de rea, nu? Cei mici o știu, căci pregătindu-și lecțiile conștiincioși, se gândesc la ce vor deveni ei când vor fi mari...
Ziua a fost până la plecarea noastră plină de veselie. Am desenat, ne-am jucat și am râs împreună, am sărbătorit cu bomboane ziua unui îngeraș mic, apoi le-am servit masa copiilor. Ne-au mărturisit cât de bine s-au simțit în compania noastră și faptul că niciodată nu au fost atât de bucuroși. Am reușit să le aducem în suflete puțină veselie și le-am colorat zilele cu activitățile noastre.
Cuvintele și îmbrățișările celor mici, fierbinți de afecțiune și dragoste, au fost cea mai mare răsplată pentru noi. Centrul a fost cuprins de râsete, voie bună și distracție!

​Deoarece ne-a plăcut atât de mult tuturor să fim înconjurați de copilărie și veselie, nu am putut rezista și am organizat o altă vizită la cei mici. Am fost atât de nerăbdători, încât am ajuns foarte devreme și a trebuit să așteptăm tăcuți ca prichindeii să doarmă după sosirea de la școală. Dar în tot acest timp nu ne-am plictisit, ci ne-am gândit la jocurile și activitățile pe care le vom face împreună.
Imediat după ce s-au trezit, la fel ca și data trecută, i-am ajutat pe copii la teme deoarece școala și învățătura sunt foarte importante. Noi ne dorim ca ei să conștientizeze acest lucru și să fie elevi silitori. Imediat ce excercițiile la matematică au fost rezolvate și am terminat de colorat desenele neterminate la școală, am ieșit cu toții afară. Ne-am gândit că i-am putea surprinde pe cei mici cu ceva nou și inedit, și anume, câteva cântece. 
Am luat cu noi o chitară și ne-am pregătit versurile din timp, apoi am organizat un mic spectacol destinat copiilor. Am cântat Amintire cu haiduci, Șatra, Andrii Popa, Visul și Pădure nebună, în timp ce am fost ascultați cu atenție și acompaniați de publicul nostru fermecat. Cu toții au ținut ritmul bătând din palme și ne-au privit fascinați, vizibil încântați de ideea noastră.
Mai apoi a venit vremea să ne dezmorțim prin dans! Copiii au fost cei mai veseli repetând cu noi Macarena, Tunak Tunak și Dansul pinguinului. Curtea s-a umplut de râsete, mișcări stângace de dans, multă veselie și voie bună. Scaunele fiind prin apropiere, ne-am gândit că ar fi o idee bună să jucăm Scăunele muzicale, unde piticii au fost deosebit de agili. 
La sfârșit am împărțit tuturor dulciuri și mai ales, îmbrățișări călduroase. Copiii au rămas cu multe amintiri plăcute în urma acestei zile și nu numai ei, ci și noi. Ne-am simțit plini de viață și sperăm că am schimbat în bine zilele lor, ale îngerașilor care ne-au întâmpinat cu brațele deschise la centru. 

Din cauza faptului că centrul nu este deschis pe timpul verii, nu am putut să facem o vizită copiilor decât odată cu începerea școlii. Chiar din prima săptămână ne-am organizat și am strâns hăinuțe și jucării pentru a le oferi copiilor și a le imprima un zâmbet pe chip. Ne-am gândit cu mult înainte la ce vom face acolo și am decis ce jocuri să jucăm și cum putem să-i ajutăm pe micii îngerași. 
Prima dată am explorat centrul, admirând grija și atenția cu care încăperile au fost decorate. Mai apoi am făcut cunoștință cu nerăbdătorii copilași ce ne priveau cu timiditate și sfială. Primele clipe au fost dificile căci a trebuit să ne împrietenim cu ei și să le câștigăm încrederea, însă nu a durat mult până să ne ofere primele zâmbete sincere. 
Am decis să-i ajutăm pe copii la teme, ca mai apoi să ne jucăm împreună. Fiind copii de diferite vârste și învățând în diferite clase, fiecare a trebuit să-i ajutăm în alt mod. Unii au avut ca temă să rezolve exerciții, alții să coloreze și alții să scrie propoziții, însă am fost cu toții fericiți la sfârșit, când am terminat cu școala!
Am fost încântați, mai ales cei mici, să mergem să ne jucăm și să lăsăm caietele deoparte. Echipați cu puzzle-uri, creioane, acuarele, jucării și cărți de citit, am început distracția! Toate mesele au fost ocupate, iar în jurul lor ne-am strâns grămadă, apucându-ne să pictăm, să construim puzzle-uri sau să facem origami. 
Mai apoi, ne-am așezat cu toții pentru a asculta în liniște povești. S-a așternut o tăcere deplină, în care singurele zgomote erau vocile povestitoarelor noastre ce vrăjeau copiii cu minunatele istorioare ale copilăriei. Nu numai cei mici, dar și noi, cei care am trecut de mult vârsta în care citeam Capra cu trei iezi, am rămas fermecați, cu urechile ciulite și cu sufletele la gură, așteptând sfârșitul fericit al poveștii. 
După ce ne-am trezit din magia universului cuvintelor și am revenit din tărâmul fermecat al poveștilor, am căzut de acord să mergem afară și să ne jucăm împreună. Ne-am adunat într-un cerc mare și am stabilit regulile jocului, abia reușind să stăvilim nerăbdarea copiilor încântați. Deja eram cu toții atașați unii de alții și ne făceam planuri pentru viitoare vizite. Am alergat, am râs și ne-am distrat împreună, iar la sfârșit am ieșit cu toții câștigătorii jocului.
Ziua a fost una plină de viață, bucurie și energie, ceea ce ne-a făcut să ne simțim iar copii, când singurele noastre griji erau jucăriile și ieșirile cu amicii de la grădiniță. Cel mai mult ne-a impresionat rapiditatea cu care fiecare dintre cei mici ne-au acceptat ca prieteni, împărtășindu-ne secrete, zâmbete și povești de zi cu zi, ce pentru ei sunt importante.
Mai mult decât caietele, cărțile, jucăriile, hăinuțele și dulciurile pe care le-am oferit, au cântărit zâmbetele cu adevărat pline de bucurie, îmbrățișările călduroase și gesturile mici, dar pline de afecțiune, ce ne-au demonstrat că am reușit să le înseninăm ziua. 
A fost o experiență minunată pe care am repeta-o la nesfârșit!