Din cauza faptului că centrul nu este deschis pe timpul verii, nu am putut să facem o vizită copiilor decât odată cu începerea școlii. Chiar din prima săptămână ne-am organizat și am strâns hăinuțe și jucării pentru a le oferi copiilor și a le imprima un zâmbet pe chip. Ne-am gândit cu mult înainte la ce vom face acolo și am decis ce jocuri să jucăm și cum putem să-i ajutăm pe micii îngerași.
Prima dată am explorat centrul, admirând grija și atenția cu care încăperile au fost decorate. Mai apoi am făcut cunoștință cu nerăbdătorii copilași ce ne priveau cu timiditate și sfială. Primele clipe au fost dificile căci a trebuit să ne împrietenim cu ei și să le câștigăm încrederea, însă nu a durat mult până să ne ofere primele zâmbete sincere.
Am decis să-i ajutăm pe copii la teme, ca mai apoi să ne jucăm împreună. Fiind copii de diferite vârste și învățând în diferite clase, fiecare a trebuit să-i ajutăm în alt mod. Unii au avut ca temă să rezolve exerciții, alții să coloreze și alții să scrie propoziții, însă am fost cu toții fericiți la sfârșit, când am terminat cu școala!
Am fost încântați, mai ales cei mici, să mergem să ne jucăm și să lăsăm caietele deoparte. Echipați cu puzzle-uri, creioane, acuarele, jucării și cărți de citit, am început distracția! Toate mesele au fost ocupate, iar în jurul lor ne-am strâns grămadă, apucându-ne să pictăm, să construim puzzle-uri sau să facem origami.
Mai apoi, ne-am așezat cu toții pentru a asculta în liniște povești. S-a așternut o tăcere deplină, în care singurele zgomote erau vocile povestitoarelor noastre ce vrăjeau copiii cu minunatele istorioare ale copilăriei. Nu numai cei mici, dar și noi, cei care am trecut de mult vârsta în care citeam Capra cu trei iezi, am rămas fermecați, cu urechile ciulite și cu sufletele la gură, așteptând sfârșitul fericit al poveștii.
După ce ne-am trezit din magia universului cuvintelor și am revenit din tărâmul fermecat al poveștilor, am căzut de acord să mergem afară și să ne jucăm împreună. Ne-am adunat într-un cerc mare și am stabilit regulile jocului, abia reușind să stăvilim nerăbdarea copiilor încântați. Deja eram cu toții atașați unii de alții și ne făceam planuri pentru viitoare vizite. Am alergat, am râs și ne-am distrat împreună, iar la sfârșit am ieșit cu toții câștigătorii jocului.
Ziua a fost una plină de viață, bucurie și energie, ceea ce ne-a făcut să ne simțim iar copii, când singurele noastre griji erau jucăriile și ieșirile cu amicii de la grădiniță. Cel mai mult ne-a impresionat rapiditatea cu care fiecare dintre cei mici ne-au acceptat ca prieteni, împărtășindu-ne secrete, zâmbete și povești de zi cu zi, ce pentru ei sunt importante.
Mai mult decât caietele, cărțile, jucăriile, hăinuțele și dulciurile pe care le-am oferit, au cântărit zâmbetele cu adevărat pline de bucurie, îmbrățișările călduroase și gesturile mici, dar pline de afecțiune, ce ne-au demonstrat că am reușit să le înseninăm ziua.
A fost o experiență minunată pe care am repeta-o la nesfârșit!
Prima dată am explorat centrul, admirând grija și atenția cu care încăperile au fost decorate. Mai apoi am făcut cunoștință cu nerăbdătorii copilași ce ne priveau cu timiditate și sfială. Primele clipe au fost dificile căci a trebuit să ne împrietenim cu ei și să le câștigăm încrederea, însă nu a durat mult până să ne ofere primele zâmbete sincere.
Am decis să-i ajutăm pe copii la teme, ca mai apoi să ne jucăm împreună. Fiind copii de diferite vârste și învățând în diferite clase, fiecare a trebuit să-i ajutăm în alt mod. Unii au avut ca temă să rezolve exerciții, alții să coloreze și alții să scrie propoziții, însă am fost cu toții fericiți la sfârșit, când am terminat cu școala!
Am fost încântați, mai ales cei mici, să mergem să ne jucăm și să lăsăm caietele deoparte. Echipați cu puzzle-uri, creioane, acuarele, jucării și cărți de citit, am început distracția! Toate mesele au fost ocupate, iar în jurul lor ne-am strâns grămadă, apucându-ne să pictăm, să construim puzzle-uri sau să facem origami.
Mai apoi, ne-am așezat cu toții pentru a asculta în liniște povești. S-a așternut o tăcere deplină, în care singurele zgomote erau vocile povestitoarelor noastre ce vrăjeau copiii cu minunatele istorioare ale copilăriei. Nu numai cei mici, dar și noi, cei care am trecut de mult vârsta în care citeam Capra cu trei iezi, am rămas fermecați, cu urechile ciulite și cu sufletele la gură, așteptând sfârșitul fericit al poveștii.
După ce ne-am trezit din magia universului cuvintelor și am revenit din tărâmul fermecat al poveștilor, am căzut de acord să mergem afară și să ne jucăm împreună. Ne-am adunat într-un cerc mare și am stabilit regulile jocului, abia reușind să stăvilim nerăbdarea copiilor încântați. Deja eram cu toții atașați unii de alții și ne făceam planuri pentru viitoare vizite. Am alergat, am râs și ne-am distrat împreună, iar la sfârșit am ieșit cu toții câștigătorii jocului.
Ziua a fost una plină de viață, bucurie și energie, ceea ce ne-a făcut să ne simțim iar copii, când singurele noastre griji erau jucăriile și ieșirile cu amicii de la grădiniță. Cel mai mult ne-a impresionat rapiditatea cu care fiecare dintre cei mici ne-au acceptat ca prieteni, împărtășindu-ne secrete, zâmbete și povești de zi cu zi, ce pentru ei sunt importante.
Mai mult decât caietele, cărțile, jucăriile, hăinuțele și dulciurile pe care le-am oferit, au cântărit zâmbetele cu adevărat pline de bucurie, îmbrățișările călduroase și gesturile mici, dar pline de afecțiune, ce ne-au demonstrat că am reușit să le înseninăm ziua.
A fost o experiență minunată pe care am repeta-o la nesfârșit!