Astăzi am vizitat pentru a doua oară familia Moisa, încărcați cu dulciuri și hăinuțe pentru copii. I-am găsit pe Antonia și Raul jucându-se pe o pătură în curte, în timp ce Antonio era în casă. La fel ca data trecută, toți trei erau timizi, iar noi am încercat să ne apropiem de ei astfel încât să se simtă în largul lor. Le-am oferit cadourile și am început să vorbim cu ei ca să ne apropiem unii de alții.
După câteva minute, Raul și Antonia s-au obișnuit cu prezența noastră și am început să ne jucăm de parcă am fi fost prieteni de-o viață. Cu toate acestea, Antonio încă nu s-a lăsat purtat în jocurile noastre și a rămas rezervat, dar cu multă dragoste și atenție am reușit să-i smulgem câteva zâmbete timide și astfel ne-am împrietenit cu toții.
Am petrecut câteva ore jucându-ne cu mașinuțe, păpuși și animăluțe, am construit clădiri din cuburi, ne-am jucat cu mingea și paletele, am făcut origami și i-am învățat câteva poezii. A fost o zi în care ne-am transformat în copii și am reușit astfel să ajungem în inimile lor. 
Loredana, mama lor, ne-a destăinuit faptul că s-a bucurat enorm de vizita noastră și că ne mai așteaptă pe la ei. Am putut vedea dragostea cu care își îngrijește copiii deși situația lor financiară nu este una bună și asta le creează nenumărate probleme. Copiii nu simt lipsa iubirii, ba dimpotrivă, sunt foarte energici, jucăuși, veseli și zâmbitori. În aceste clipe pe care le-am petrecut lângă ei am descoperit fragilitatea copilăriei, puritatea sufletelor lor și bucuria jocului și a distracției.
Așa cum am promis, ne vom întoarce la ei deoarece și-au făcut loc în inimile noastre, iar momentele petrecute alături de ei au devenit evadări în fericire și inocență.

Prima noastră vizită la doamna Loredana, mămică de tripleți, a început timid deoarece Antonia, Raul și Antonio, în vârstă de 4 ani, au fost ușor speriați la început. Am aflat de cazul familiei de la doamna Cîtea, ce face parte din Crucea Roșie. Dumneai ne-a îndrumat spre casa lor și ne-a făcut cunoștință cu familia. Știind că sunt copii, am decis să le cumpărăm câteva fructe, sănătoase și răcoritoare.
Am aflat că mămica și cei trei copii au rămas fără sprijinul familiei, tatăl, deoarece a decedat. Singurul lor ajutor este bunica, care are grijă de copii. Mama a rămas fără serviciu acum puțin timp, iar o altă problemă este lipsa banilor pentru înscrierea copiilor la grădiniță.
Am fost emoționați de gingășia și timiditatea copiilor, care până la sfârșit s-au împrietenit cu noi. Le-am promis că vom reveni după ce ne-am îmbrățișat și le-am smuls câțiva pupici însoțiți de zâmbete vesele.